Ganduri despre ...

Prima data l-am văzut la televizor. Era prin anii şaptezeci. Recita Eminescu, Scrisoarea a III-a.
Un spectacol  la  Sala Palatului.
Primul impuls a fost să mă ridic în picioare.
L-am întâlnit în anul 2000 la Ministerul Culturii. Nu l-am recunoscut.
Venise, cu sufletul sfâşiat, să ceară ajutor pentru construirea unui monument în memoria tatălui său şi a altor victime din timpul celui de-al doilea război mondial.
Ştiu ce înseamnă să îţi moară tatăl când eşti copil
Ştiu ce înseamnă să îţi fie luat bărbatul de lângă tine şi dus…
Din diverse cauze monumentul nu a fost definitivat. Doar în anul 2003  statuia, Femeie simbol a sculptorului Ion Vlasiu, a fost montată în comuna sa natală, Sărmaşul de Câmpie, din judeţul Cluj. Fără definitivarea soclului. În tot acest timp l-am mai văzut de câteva ori la teatru, şi am păstrat legătura telefonic, cu speranţa că totuşi, se va reuşi finalizarea monumentului respectiv (xerocopii ale documentelor cu privire la acest monument le am şi acum).
M-a sunat în toamna lui 2007, foarte deprimat, şi mi-a spus:”Mor şi nu văd monumentul terminat”. Am gândit că spune asta  determinat de zădărnicia încercărilor… Nu ştiam cât era de bolnav. Nu vorbea niciodată despre problemele personale.
Apoi, către sfârşitul lui  februarie 2008 mi-a telefonat, era foarte încrezător, spunându-mi că are promisiunea de a primi marmura necesară pentru inscripţionarea numelor celor dispăruţi. Dar, n-a fost să fie…
Cu puţin timp înainte de a pleca dintre noi printre îngeri, mi-a telefonat şi m-a întrebat dacă eu cred în Dumnezeu. „Bineînţeles”, am răspuns, puţin surprinsă. Apoi mi-a povestit un vis pe care îl avusese cu o noapte înainte, se rătăcise într-un loc înfricoşător şi a strigat: „Mântuitorule, arată-mi calea!”  Vocea sa  implora …
Ştiu că Mântuitorul l-a luat de mână şi i-a arătat Calea…
Ştiu Frumuseţea lui Mihai Eminescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, şi Frumuseţea Limbii Române, Mihai Eminescu, după ce au „învăţat a muri”, sunt împreună, acolo Sus…

                                                                                    Ileana Stănculeasa

Cateva cuvinte

Doamne, ai grjă de sufletul lui şi alungă-i tristeţea... Ştiu că poţi, şi iartă-l că nu a reuşit să-şi îndeplinească cea mai mare dorinţă: finalizarea MONUMENTULUI de la SĂRMAŞ, în memoria celor 40 de martiri români, printre care se afla şi tatăl său, ucişi în toamna lui 1944.

 

Articol

Articol din Academia CATAVENCU nr. 18, 7-13 mai 2008